În anul 2000, cu prilejul Zilei Naționale a României, Aurel Vlad a fost decorat de Președintele României cu Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Comandor, pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii române. În anul 2002 a primit Premiul „Ion Andreescu” oferit de Academia Română pentru sculptură. Aurel Vlad a mai primit pe parcursul activității sale artistice Premiul „Constantin Brancuși”, acordat de Muzeul Național al Literaturii Române și Academia Română, Premiul pentru excelență în artă, acordat de Uniunea Artiștilor Plastici din România, Diploma de Excelență și Premiul pentru Cultură al „Centrului Cultural George Apostu” din Bacău și Marele Premiu „Constantin Brâncuși” la Bienala de Pictură – Sculptură din Timișoara.
“Aurel Vlad se naște pe data de 31 martie 1954 la Galați, este cel mai mic dintre cei șapte copii ai lui Iordache (factor poștal) și ai Aritiei, casnică, grecoaică, descendentă din familia Malaxa. Încă din copilărie, vocația sculptorului s-a lăsat descifrată: se deda la activități de bricolaj și, asemenea lui Constantin Brâncuși, își făurește o vioară folosind materiale aflate la îndemână: scânduri și sârmă. Din pricina condiției financiare modeste, după gimnaziu se înscrie la o școală profesională din Galați, dar nu renunță la vocația sa și în anul al II-lea se înscrie la Școala Populară de Arte. Dat fiind că din oferta educațională a școlii lipseau orele de sculptură, urmează cursuri de pictură și de istoria artei. După finalizarea cursurilor Școlii Populare de Arte, își continuă studiile la Liceul Industrial nr. 1 din Galați, învățământ seral, iar pentru a le putea susține se angajează ca operator turbine la o centrală termică din Galați, unde lucra cinci nopți pe săptămână.
În perioada studiilor liceale, sculptorul nu își pune activitatea de creație între paranteze, îi însoțește pe sculptorii gălățeni Gheorghe Turcu și Mihai Mihai – pe ultimul îl socotește părintele său spiritual – la simpozioanele organizate de Uniunea Artiștilor Plastici la Măgura Buzăului, unde intră în contact cu alți sculptori de seamă, ale căror opere îl impresionează și îl fac să-și dorească s ă devină, la rându-i, sculptor pentru a participa în această calitate la simpozioanele organizate la Măgura. În 1977, dă admiterea la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București, unde concurența era de 126 de candidați pe două locuri, și nu reușește să fie admis. În 1978, este chemat să-și îndeplinească serviciul militar obligatoriu și, până este lăsat la vatră, în 1979, îi este interzis să se mai prezinte la examenul de admitere la facultate. La finalizarea stagiului militar, în 1980, susține din nou examenul de admitere și este admis în cadrul secției Sculptură a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“, și repartizat la clasa profesorilor Geta Caragiu și Marin Iliescu. În 1984, își finalizează studiile universitare ca șef de promoție și este repartizat, asemenea multor sculptori din generația sa, la „Marmura București“, unde se prelucrau pietre și marmură pentru șantierele patriei.
În 1984, Aurel Vlad își vede visul împlinit: este sculptor și este selectat de Uniunea Artiștilor Plastici din România pentru a participa pentru prima dată, în această calitate de artist, la simpozionul de sculptură de la Măgura Buzăului. Pe parcursul anului 1984, mai participă la patru expoziții de grup, organizate în Capitală: Bienala de Sculptură – Pictură, Sala „Dalles”, „Sculptură mică”, Galeria „Orizont”, București, Expoziția Republicană de Tineret, Sala „Dalles”, București. După terminarea facultății, sculptorului i-a fost cedat un atelier închiriat de sculptorul Bella Crișan în zona Ștefan cel Mare. În atelierul din Ștefan cel Mare, sculptorul a realizat o serie de sculpturi de mici dimensiuni, de inspirație bizantină. Cu sculpturile realizate în acest atelier, Aurel Vlad a participat la concursul pentru obținerea bursei „Dimitrie Paciurea”, la Bienala din Gabrovo, Bulgaria, și la Bienala de la Ravenna, Italia.
Cred și mă conving tot mai mult, pe zi ce trece, că nu ajungi să înțelegi cu adevărat un artist decât în clipa în care izbutești să cunoști cât mai bine cu putință locurile unde trăiește și creează, precum și persoanele care îi sunt apropiate. Un artist nu trăiește despărțit de epoca și contemporanii săi. Cu toții cunoaștem acea vorbă din vechimea omenească: „Omul sfințește locul”. Dar locul? Oare nu are și el puterea de a sfinți sau, dimpotrivă, a sminti un destin creator? Un răspuns posibil ar fi: depinde de om și de loc.
Un loc aparte din centrul Bucureștiului care adăpostește și-n care se creează o operă de referință a artei contemporane românești este atelierul sculptorului Aurel Vlad, aflat la intersecția străzilor Luterană cu General Berthelot. Atelierul în care sculptorul Aurel Vlad lucrează a fost, înainte de cele două războaie mondiale, grajd pentru caii firmei de trăsuri din București, birjarii – care se numeau muscali – locuiau în anexele din spatele curții. După ce a fost grajd, a devenit atelierul unei firme care fabrica proteze pentru răniții din Primul Război Mondial. A avut această întrebuințare până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când a devenit depozit al Ministerului Învățământului. După ce s-a folosit ca depozit, în spațiu a funcționat o școală pentru fetele refugiaților din Grecia – începând cu 1947, a fost un val de refugiați greci în România, care au venit cu familii cu tot, iar în această școală au învățat meserii mai multe generații de fete grecoaice. În atelier, încă sunt fundațiile de la strunguri și polizoare, sculptorul Aurel Vlad le-a păstrat spre aducere aminte. Neinvestind nimeni, spațiul s-a degradat și a fost folosit vreme de două luni de sculptorul Gheorghe Adam, care l-a eliberat când a decis să emigreze în America. În 1988, când a terminat bursa „Dimitrie Paciurea” și nu mai avea unde să lucreze, Uniunea Artiștilor Plastici i-a repartizat lui Aurel Vlad atelierul aflat la intersecția străzilor Luterană cu General Berthelot. Atelier aflat, ce-i drept, într-o stare deplorabilă, dar cu o bogată istorie în spate, care și-n zilele noastre face istorie, datorită operelor create în acest spațiu de sculptorul Aurel Vlad.” (Maria Pașc, istoric de artă)
Acest material vă este oferit prin Programul Catena pentru Artă.
