Cea de a XXXIII-a editie a Salonului National al Sticlei reuneste lucrarile a 77 de artisti contemporani in spatiul Galeriei Orizont. Anul acesta sunt prezenti artisti si din cateva tari europene, Salonul luand astfel o amploare internationala.
Salonul Sticlei este deschis in perioada 15 aprilie – 13 mai 2021. Curatorii sunt Vladimir Cioroiu, Ioana Stelea si Relu Bitulescu.
"Aflat la cea de a XXXIII-a ediție, Salonul National al Sticlei deschide o provocare. La capatul unui an contagios care ne-a invatat parca sa privim lumea de la fereastra, poate ca ar fi nimerit sa recitim sticla intr-o alta dimensiune: ca reflectie plastica asupra unei teme cu un continut, pe cat de acut, pe atat de volatil: „GEAMUL”.
In rastimp de un secol, geamurile au orbit.
Ele nu mai au ochi, nu mai separa „afara” de „inauntru”, nu mai reprezinta punctul privilegiat de unde privim vazduhul, rasaritul, ulita, gardul, prispa; locul in care exteriorul ne agata definitiv de captivitatea comoda si protectoare a unui interior jinduind spre afara. Ochiul de geam nu mai vede. Corneea lui mioapa, translucida se transforma in touchscreen deschizandu-se unui alt simt.
Geamul tactil este, prin urmare, o specie hibrida, un mutant al oglinzii sau al vitrinei pe care bunicile le pazeau de orice atingere. Geamul tactil devine cu predilectie spatiul de contact, locul ce se sustrage vederii – ca un ochi lipit cu totul si cu totul de lucruri.
Paradoxal, mi se pare ca geamul tactil este un fel de gen proxim in care vocatia de fereastra a sticlei ascunde, in fond, etosul unui borcan – recipient co-„strangator” de continuturi, fie ele si virtuale, asemenea conexiunilor de internet.
Geamul fereastra, geamul oglinda, geamul ecran al timpului in ceasornic, geamul ochelar, geamul monoclu, geamul interfata de notebook, tableta sau telefon, geamul stirilor si spectacolelor televizate ce suspenda distante globale intr-o excursie de sufragerie – geamul, deci, este personajul ubicuu si transparent, barometru incolor al felului in care noi ne-am schimbat.
In mai putin de un secol, am invatat sa il atingem, sa ii abreviem, sa il suspendam, sa il desfiintam prin uitare. Ochiurile de geam abia se mai vad. Ele dispar, incet, ca locuri in care ne asezam spre contemplare in timp ce, sub dioptriile proximitatii, lentile micro-, macro- sau telescopice ne absorb digital, ne privesc, ne transforma pe noi insine, in cititori Braille ai neputintei de a ne mai desprinde de sticla." (Alexandra Craciun, critic de arta)
Acest material va este oferit de Programul Catena pentru Arta.
Realizator: Bogdana Contras
