Fiica Balcicului – o poveste despre memorie, artă și apartenență
„A împlini ultima dorință a unei mame este cea mai tainică și, totodată, cea mai înaltă rugăciune pe care o putem oferi. Balcica s-a întors în locul ei sacru, cel care i-a dăruit numele unic în lume și aripile poeziei. Această întoarcere ne-a atins profund, deschizând un spațiu pentru reflecție, înțelegere și reconciliere. Iar pentru ea este și reîntâlnirea cu tatăl meu, companionul ei de o viață, în călătorie și în vis. Părinții mei se odihnesc împreună, veșnic, în marea Balcicului.” – Oana Maria Cajal
În cadrul evenimentului european Noaptea Muzeelor, desfășurat la 23 mai 2026, Centrul Cultural Palatul Balcic a găzduit un moment deosebit, realizat în cadrul unui proiect de referință al Asociației Dar Development: dezvelirea sculpturii Fiica Balcicului.
Această remarcabilă lucrare în bronz, semnată de renumitul sculptor Gheorghe D. Anghel, o înfățișează pe poeta Balcica Moșescu-Măciucă. Prin acest gest simbolic, Balcica se întoarce la lumina și poezia copilăriei sale, în orașul care i-a inspirat creația și a rămas, de-a lungul întregii sale vieți, centrul ființei sale. Donația sculpturii către Palatul din Balcic reprezintă un gest profund personal al fiicei sale, artista Oana Maria Cajal, venită special din Canada pentru a împlini ultima dorință a mamei sale: aceea de a o readuce, prin artă și memorie, în universul spiritual al Balcicului.
„Fiica Balcicului” devine astfel mai mult decât o operă de artă: ea transformă memoria unei familii într-un act de restituire culturală.
În cadrul evenimentului, Oana Maria Cajal a prezentat volumul memorialistic Balchik, semnat de Balcica Moșescu-Măciucă, în ediția coordonată de ea (Editura ICR, 2019), precum și albumul de artă Return to Paradise, dedicat memoriei mamei sale (DAR Publishing, 2026). Evenimentul a fost realizat în parteneriat cu Institutul Cultural Român.
Balcica Moșescu-Măciucă s-a născut la Balcic, fiica lui Octavian Moșescu și a Pencăi Dobreff, o femeie de o frumusețe legendară, de origine bulgară, cu o voce de soprană formată la Viena.
Om de cultură și primar al Balcicului în perioada interbelică, Octavian Moșescu a fost unul dintre marii susținători ai vieții artistice a orașului, un adevărat mecena al artiștilor care au transformat Balcicul într-un reper al artei. În Vila Balcica, casa familiei, se întâlneau pictori, sculptori, scriitori și oameni de cultură ai vremii. Balcica a crescut în mijlocul acestei extraordinare efervescențe artistice, cunoscând încă din copilărie personalități precum Lucian Grigorescu, Nicolae Tonitza, Jean Alexandru Steriadi, Theodor Pallady, Dumitru Ghiață, Nicolae Dărăscu, Milița Petrașcu, Medi Wechsler Dinu, Ion Pillat, Adrian Maniu, Samuel Mützner și mulți alții.
Printre aceștia s-a aflat și sculptorul Gheorghe D. Anghel, care i-a realizat un portret în bronz. Astăzi, această legătură capătă o semnificație aparte: artistul care a surprins chipul adolescentei Balcica este cel care, prin Fiica Balcicului, îi face posibilă întoarcerea simbolică în orașul natal.
Regina Maria era apropiată de familia Moșescu și îi vizita adesea în casa lor din Balcic. Balcica a păstrat pentru totdeauna amintirea acestor întâlniri. Când era copil, Regina Maria i-a mângâiat creștetul și i-a spus: „Ce fericită ești că te cheamă Balcica!… Ce copil fericit să porți numele celui mai frumos oraș din lume!”. Aceste cuvinte aveau să capete, peste ani, o forță simbolică profundă. Balcica nu avea să poarte doar numele orașului. Avea să poarte Balcicul în ea.
La numai 15 ani, ea a debutat cu volumul de poezii Golful cu migdali (1945), urmat, un an mai târziu, de Zbor de pescăruși, devenind atunci cea mai tânără autoare din literatura română. Poezia ei timpurie era adânc legată de Balcic, de mare, de lumina și grădinile lui, de dorul copilăriei. Mai târziu, Balcica a continuat să reînvie, prin opera sa, memoria lumii din care provenea. Iconica sa monografie Balcic (2001) reconstituie lumea orașului, oamenii, artiștii, atmosfera și sensibilitatea unei epoci în care natura și creația artistică se întâlneau într-un loc unic. Volumul este, în același timp, o mărturie personală și o importantă recuperare culturală a Balcicului interbelic, readucând în contemporaneitate o lume care risca să rămână doar în memoria celor care o trăiseră.
Cu puțin timp înainte ca Balcica să plece spre stele, Oana Maria Cajal a reunit într-un singur volum cele două plachete de poezii ale tinereții mamei sale, sub titlul De dorul Balcicului (Tracus Arte, 2017), readucând în atenția cititorilor vocea poetei de 15 ani. Tot în acest demers de a duce moștenirea Balcicăi dincolo de granițe se înscrie și îngrijirea ediției în limba engleză a monografiei Balchik. Pentru Oana Maria Cajal, memoria familiei a devenit o parte esențială a propriei sale vieți. Plecată în exil în anii ’80, ea a păstrat și valorificat patrimoniul cultural al familiei, atât prin propria creație, cât și printr-o activitate continuă de recuperare, conservare și promovare. A înțeles că nu a moștenit doar o bogăție spirituală de o rară valoare, ci și responsabilitatea de a o duce mai departe, în România și în lume. Donația sculpturii lui Gheorghe D. Anghel capătă astfel o valoare care depășește gestul personal al unei fiice către mama sa. Ea face ca povestea Balcicăi Moșescu să poată continua chiar în locul care i-a dat numele și i-a format sensibilitatea:
„Pentru mama este întoarcerea la locul nașterii, la marea copilăriei, la lumina și grădinile care i-au dat numele și i-au inspirat poezia. Iar în camera Reginei Maria, această întoarcere capătă o dimensiune poetică. Alături de statuia Reginei, semnată de Milița Petrașcu, «Fiica Balcicului» se află acum la fereastra de veghe de unde marea își țese vraja. Poate că aici se află și taina acestei întoarceri: marea care le-a fost martoră le adună din nou, în aceeași lumină, dincolo de valuri, dincolo de timp, în liniștea veșniciei. Balcica s-a întors la Balcic. O poveste despre o mamă și o fiică, despre o iubire care a traversat generații, despre artă ca formă de memorie și despre un loc care poate rămâne, pentru cei care l-au iubit, o formă de prezență interioară pentru totdeauna.” – Oana Maria Cajal
„Balcicul a fost cea mai amplă expoziție de culoare și lumină, pe pânzele căreia s-a semnat simplu: Balcic.
Balcicul a fost fântâna viselor copilăriei.
Balcicul a fost drumul pe care urci și simți că poți atinge cerul.
Balcicul a fost prietenul cel mai devotat care și-a răspândit darurile celor care l-au iubit.
Balcicul a fost golful de liniște și odihnă unde au ancorat speranțele noastre.
Balcicul a fost vântul care umfla pânzele corăbiilor plecate să caute comorile vieții.
Balcicul a fost răsăritul unui soare cu care toți ne naștem. El ne-a făcut să simțim că îl avem în noi.
Balcicul a fost apropierea de Dumnezeu, nu prin rugăciuni și biblii de cuvinte, ci prin acea risipă de Dumnezeu care se cheamă frumusețe.”
Balcic — Balcica Moșescu-Măciucă
Oana Maria Cajal
Oana Maria Cajal este o artistă extrem de versatilă — dramaturgă premiată, artistă vizuală și poetă — cu o carieră internațională remarcabilă. Fiica poetei Balcica Moșescu-Măciucă și nepoata lui Octavian Moșescu, legendar mecena al artelor și primar al Balcicului în perioada interbelică, ea poartă mai departe moștenirea culturală și artistică a ilustrei sale familii.
Absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, Oana Maria Cajal a emigrat în Statele Unite în anii ’80, unde a obținut un Master of Fine Arts în dramaturgie. Piesele sale au fost puse în scenă în importante centre teatrale din Statele Unite, precum New York, La Jolla, Providence, Hartford, Madison, Chicago și Boston. Activitatea sa în domeniul dramaturgiei a fost ulterior recunoscută și în România. Este laureată a Premiului UNITER pentru Cea mai bună piesă a anului 2011, cu piesa Ultimul Pact, și nominalizată la Premiile Gopo pentru scenariul lungmetrajului Poarta Albă (2015). De-a lungul carierei, a primit bursa Fulbright, granturi din partea National Endowment for the Arts (NEA) și statutul de alumna al prestigioasei organizații New Dramatists din New York.
Stabilită la Montréal în anii ’90, Oana Maria Cajal s-a întors la prima sa pasiune, artele vizuale, prin volumul de pictopoeme Solenodon. De atunci, practica sa artistică s-a concentrat cu precădere asupra artei conceptuale și New Media, dezvoltând o abordare distinctă pe care o numește „Picto-Impulsuri”. Această practică se exprimă prin tehnicile colajului și ale palimpsestului. Straturile vizuale devin straturi ale timpului și ale memoriei, iar cromatica, fragmentul și transparența dau formă unor imagini în care trecutul continuă să transpară prin prezent.
Lucrările sale au fost prezentate în peste 30 de expoziții personale în România, Canada și Statele Unite.
Este membră a Dramatists Guild of America, Playwrights Guild of Canada, Uniunii Teatrale din România (UNITER), Uniunii Scriitorilor din România, Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) și Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP).
Acest material vă este oferit prin Programul Catena pentru Artă.
Family Archives & Art Collection:
Family photographs and artwork are from the private archives and art collection of Oana Maria Cajal. All rights reserved © 2026 Oana Maria Cajal.
