INTERVIU cu IORGOS ILIOPOULOS, sculptor grec , autorul unui basorelief de pe soclul Monumentului de la Straja
CV: De cand va cunoasteti cu Pavel?
I.I: Cu Bucur Pavel ne cunoastem inca din facultate, asa cum v-am mai spus, el era cu vreo 3-4 ani mai mic. Pe Viorel ( *Viorel Pater, al doilea sculptor al basoreliefurilor de la baza Monumentului de la Straja) l-am cunoscut mult mai tarziu, tot in tabere si-n expozitii. Cu Pavel ne vedeam mai des. Fiind si studenti in acea perioada, in curtea de pe Grivitei; eram toti o familie. Toate sculpturile erau pe Grivitei… atelierele acolo le aveam. Plus atelierul de anatomie.
La acest Monument, cand s-a anuntat concursul, am participat mai multi colegi. Eu eram cu Schirliu Constantin, am facut niste schite, niste desene. Pentru ca el avea un atelier mai maricel, am inceput sa facem macheta impreuna. Pavel a participat si el. A fost si Radu Aftenie. Eram mai multi. Pana la urma am ramas doar eu cu Pavel. Ne-a chemat Ceausescu Nicusor – in perioada aceea el era secretarul UTC-ului. Ne-a spus c-o sa ia partea de jos a monumentului, care era ideea mea, un triunghi isoscel pe care trebuiau puse cele trei basoreliefuri . Niste basoreliefuri si elementul central al lui Bucur Pavel. Dupa ce ne-a unit Domnul Nicusor, am inceput din nou sa facem niste schite, niste desene. Atunci a aparut si Viorel Pater. Asa am inceput sa lucram.
CV: Cine facea schitele pentru basoreliefuri ?
I.I: Toti faceam si alegeam ce era mai bun. Pavel Bucur a avut elementul central cu Nicusor si cu familia, celalalte doua aveau o tematica cu munca tineretului pe santiere, cu escavatoare, cu masini, cu macarale. Erau trei basoreliefuri cu dimensiuni de 17 m pe 4,5 m.
CV: Cat timp ati lucrat la basoreliefurile pentru Monument?
I.I: Pentru ca la Pavel era problema cu personajele care trebuiau sa si semene, am lucrat vreo 6 luni. Am lucrat vreo 6 luni in curtea lui Pavel. Ne-a prins iarna. Am apucat sa si turnam basorelieful deci prin decembrie deja terminasem cu lucrarea lui Pavel. Ramasesera celalalte doua. Pentru ele ne-am mutat la Combinat, la sala mare, am inchiriat-o. Acolo am lucrat celalalte doua basoreliefuri. Am avut o discutie cu Pavel, ca intre artisti, si basoreliefurile, al meu si al lui Viorel, le-am lucrat impreuna cu Flavia.
CV: Cand ati lucrat pentru monument deja aveati o experienta in sculptura de atatia ani. Ce era diferit la acest Monument fata de alte sculpturi? Care-i diferentra dintre basoreliefurile pe care le-ati facut aici si celalalte sculpturi?
I.I: Fiecare artist are modul lui de a lucra, conceptia lui de a vedea compozitia. La acest monument, in primul rand era o tematica de care trebuia sa te tii. Plus a lui Pavel unde personajele trebuiau sa semene, pentru ca altfel nu ar fi fost acceptat, iar noi, cu munca pe santier, am facut 1001 de schite, de desene, cu ce-i caracteristic santierului: macarale, masini, in general compozitii destul de complicate, cu multe personaje.
CV:Dar ati ma facut lucrari de asemenea dimensiuni?
I.I: A fost primul monument la dimensiunile acestea, aproape 17 m / 4,5 m, in rest aveam compozitii (…..) piatra, marmura, lemn. In general cand participam la sala Dalles cu lucrarile, acolo eram mult mai liberi, expozitia era fara tematica, unele cu tematica, bienale, iar eu, in general mergeam cu lucrari destul de mari, 1,80 m – 2 m. Cand mergeam cu (……), zguduiam Sala Dalles. Ziceau: „Vine grecul si iar darama sala de expozitii”. Asa era, imi placea sa fac lucrari mari. Si in Bucuresti am doua lucrari in jur de 2 m. Si in Calarasi, Arad. In perioada aceea, generatia noastra putea foarte mult, avea expozitii dupa expozitii. La mine a fost putin mai greu. 23 de ani am fost la aceeasi scoala (profesor), dar intotdeauna am avut timp sa fac si lucrurile mele… Si in Grecia am participat la un grup de vreo 10 simpozioane.
CV: eu v-am trimis niste fotografii cu starea actuala a monumentului, ca e vandalizat, ca se fura din el… In Grecia s-ar intampla asa ceva?
I.I: Nu s-a atins nimeni, lucrarile sunt curate , ingrijite, fara nicio problema de genul acesta. Din cauza asta cand mi-ati spus ca acest monument a fost vandalizat, ca nu mai exista, si basoreliefurile au fost furate, parca mi s-a strans inima asa. Adica dupa atata munca sa nu avem si noi o etica, aceea de a respecta munca altora…! S-a depus o munca fantastica pentru perioada aceea. Ni s-a cerut sa facem acest monument si l-am facut. Iar acum, au disparut. Imi pare foarte, foarte rau… si nu este primul monument care dispare. In alta tabara in care am mai fost, la Hobita, din 10 – 15 sculpturi nu mai exista decat doua in picioare, restul distruse.
CV: Cum se simte un artist cand i se fura o opera de arta?
I.I: Nu numai ca se fura, dar si cand vindem o lucrare parca ramanem orfani de copii. Nici nu ne putem gandi la asa ceva. Este un lucru urat, urat, urat! Ca oamenii nu au o etica, nu respecta munca oamenilor care au depus o munca fantastica sa creeze aceste opere…! Este o situatie foarte, foarte jenanta.
CV: Ce mesaj ati da autoritatilor romane? Ele trebuie sa inscrie un monument pe lista de For Public si ele trebuie sa protejeze, sa aiba grija de pastrarea, de conservarea oricarui fel de monument dintr-un spatiu public.
I.I: Da, tocmai de aceea aici ( in Grecia) nu se fura, nu se vandalizeaza lucrurile. Aici exista o protectie pentru aceste lucrari. In Romania, din pacate, nu exista aceasta protectie din partea autoritatilor. De aceea va spuneam ca la Hobita si la Saliste unde am fost, este ceva de groaza. Acum daca mergi nici nu se vad lucrarile, buruieni cat un copac, cazute, distruse, mucegaite… este jalnic, este o situatie jalnica.
CV: Ce mesaj adresati statului roman? Pentru protejarea monumentelor de For Public?
I.I: Autoritatile ar trebui sa gasesca mijloace de protectie pentru acestor lucrari. Pentru ca artistii cand fac o lucrare, depun tot sufletul lor ca sa iasa buna, o lucrare care sa stea in picioare, o lucrare cu care sa nu se faca de ras. Deci, mesajul este, ca indiferent ce se vor face, sa gaseasca un mijloc de protectie pentru aceste monumente, macar de acum incolo. Pana acum nu s-a facut nimic. Din cauza asta am ajuns in situatia asta in care am ajuns.
Nu stiu care este procedeul. Exista vreun mijloc de a face ceva noi, artistii sa dovedim ca aceste basoreliefuri au fost vandalizate si distruse? Nu stiu. Daca exista vreo cale legala, eu v-as ajuta cu tot sufletul, in toate privintele.
CV: Vreti sa-i transmiteti ceva lui Viorel ( Pater)?
I.I: Lui Viorel ii transmit multe, multe salutari, sanatate.
In demersurile dumneavoastra de a proteja, puteti sa va bazati pe mine. De orice aveti nevoie, va sprijin cu tot sufletul. Sa se gaseasca o solutie in legatura cu aceste basoreliefuri care au fost distruse, apoi disparute.
CV: ce putei sa-mi spuneti dumneavoastra despre Pavel, ca artist, ca om, ca prieten?
I.I: Pavel Bucur este un artist foarte bun, foarte bun. Ceea ce facea era o treaba foarte buna. Ca om, era un om dificil. Imi pare rau ca spun treaba asta…, dar ca artist era nemaipomenit. A avut un stil al lui, pe care-l recunosti cand ii vezi lucrarile. In general am colaborat bine, am fost prieteni. Si dupa aceea am ramas prieteni. Era un om de treaba. I-am cunoscut si familia, am stat si am lucrat 6 luni in curtea lui. A fost un Monument la care am lucrat cu placere pentru ca ne-am si inteles intre noi.
Scenariul si regia : Corina Voicu
Realizator: Mihaela Moldoveanu
Imagine : Alex Andries
Art Editing : Nicu Pojaru
Producator : Corina Voicu
