Precautie Ep. 58

PRECAÚȚIE, precauții, s. f. Atitudinea, comportarea omului precaut; băgare de seamă, prevedere, circumspecție, prudență. [Pr.: -ca-u-. Var.:precauțiúne s. f.] – Din fr. précaution, lat. praecautio, -onis.
Sursa:
DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECAÚȚIE, precauții, s.
f.
Atitudinea
celui precaut, măsură de prevedere; grijă, băgare de seamă, circum­specție,
prudență.
Lipan se instală cu precauție numai pe trei
sferturi de scaun.
C.
PETRESCU, C.
V. 184. înțeleptul bătrîn coborî atent, cu mare precauție, scara mobilă a vapo­rului.BART,
E. 271.
Niță se scoală încetinel și, cu cea mai mare
precauție iese; găsește, ușa sălii pe pipăite și coboară în curte.
CARAGIALE,
O. I 298. – Variantă:
precauțiúne (GALACTION,
O. I 104, C. PETRESCU, Î. I 14, GHICA, A. 742)
s. f.
Sursa:
DLRLC
(1955-1957)
| Adăugată
de
blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

precaúție s. f. (sil. -ți-e), art. precaúția (sil. -ți-a), g.-d. art. precaúției; pl. precaúții, art. precaúțiile (sil. -ți-i-)
Sursa:
Ortografic (2002) |
Adăugată de
siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

precauțiune f. 1. ceeace se
face din prevedere;
2. circumspecțiune.
Sursa:
Șăineanu,
ed. a VI-a (1929)
|
Adăugată de
LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*precauțiúne f. (lat. prae-cáutio, -ónis. V. cauțiune).
Circumspecțiune, luare de măsurĭ ca să nu se întîmple ceva răŭ:
a înainta cu precauțiune. A lua precauțiunĭ saŭ toate precauțiunile, a
te uĭta saŭ a te gîndi la toate căutînd să evițĭ întîmplările rele.

REALIZATOR: CORINA VOICU

OPERATOR: ANDREI LUPU

EDITOR: CATALIN MIRCEA