INSUBORDONÁRE, insubordonări, s.
f. Nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină,
neascultare, nesubordonare. – In1-+subordonare (probabil
după fr. insubordination).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
INSUBORDONÁRE s.f. (Rar) Nesupunere la ordine;
neascultare; indisciplină. [Cf. fr. insubordination].
Sursa: Dicționar de neologisme
INSUBORDONÁRE s. f. nesupunere
la ordine; neascultare; indisciplină. (după fr. insubordination)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INSUBORDONÁRE s. v. indisciplină,
neascultare, nedisciplină, nesupunere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
insubordonáre s. f. (sil. mf. -sub-) subordonare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii
române
INSUBORDONÁRE
~ări f. Refuz de a se supune ordinelor celor superiori;
nesupunere; neascultare. /in- +
subordonare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române
