Ana zidita si eliberata (II)

"Sfantul Toma d'Aquino, care a trait in secolul al XIII-lea, spunea astfel: «Traditia inseamna a transmite focul si nu a adora cenusa». Compozitorul austriac Arnold Schõnberg a schimbat numai un cuvant, si suna cam asa: «Arta inseamna a transmite focul si nu a adora cenusa».

In povestea Anei zilelor noastre, portretele si comentariile diferitelor femei se contopesc difuz, rezuma Karin Lamek.

“Niciun sacrificiu nu se implineste fara speranta” (Florin Mihai)

“Si nu e oare aceasta dubla jertfa fantana nesecata a creatiei?” (Adriana Oancea Suteu)

“Viata iti rupe inima, cum ar putea fi altfel? Adevarul acestor cuvinte l-am descoperit in Africa” (Gisela Paul)

“A intelege si a renunta din dragoste, pentru dragoste pe vesnicie” (Slavica Van Der Schoors)

«Ana» exprima delicatete, maleabilitate si vulnerabilitate. In aceasta consta puterea femeilor” (Christine Wehe Bamberger)

Azi, Ana are multe fete diferite. De pilda, am regasit-o intr-o inchisoare la noi, unde Karin a cunoscut, a fotografiat si a vorbit indelung cu femei detinute. In Africa, unde femei si fete sunt supuse unei traditii crude, sunt circumcise inainte de pubertate. “Duhul” din legenda Anei se incarneaza din nou, cu fiecare generatie, comenta Gisela Paul, la vernisarea expozitiei de la Mogosoaia.

Expozitia de la Mogosoaia a avut dimensiunile unei zidiri de suflet, o provocare pe care gruparea “ANaeuropA” a adresat-o publicului de la noi si din Europa.