Intrebat care este diferenta dintre a scrie un poem si a scrie un roman, Amos Oz a marturisit:
“Asa cum am mai spus, a scrie un poem e ca si cum ai avea o aventura de o noapte. Sa scrii o povestire scurta e ca si cum ai avea o relatie, sa scrii un roman e ca si cum te-ai casatori, pentru ca trebuie sa faci compromisuri tot timpul. Un roman se naste dintr-o anumita viziune. Vezi muntii de la o anumita distanta si ai o anumita viziune asupra acelor munti. Apoi trebuie sa incepi sa pui cuvant dupa cuvant dupa cuvant si asa mai departe.
Un roman nu se face din idei. Nu e facut din personaje, nu din conflicte si aventuri. Se face din cuvinte. Scrisul unui roman se compara cu construirea intregului lant carpatic din cuburi de lego. Trebuie sa te gandesti la fiecare cuvant si sa-l pui la locul lui in propozitie. Marile decizii intre viata si moarte sunt putine. Cine se indragosteste de cine si cine insala pe cine sunt lucruri minore, dar sunt zeci de mii sau sute de mii de decizii care, cand scriu un roman, ma fac sa imi para rau de mine insumi.
Uneori imi ia cate doua ore ca sa ma hotarasc unde anume in propozitie plasez un cuvant si nimeni n-o sa observe. Nu vor observa decat atunci cand cuvantul este plasat gresit. E ca in muzica, ca intr-un recital. Nimeni nu acorda atentie unei singure note dintr-un recital decat daca acea nota este falsa. Asa ca lucrez din greu tocmai ca opera mea sa nu fie observata. Am comparat scrierea unui roman cu o casnicie si trebuie sa va spun ca sunt casatorit cu aceeasi femeie de peste 50 de ani. Amandoi ar trebui sa fim decorati”.
