„Paul Gherasim: E bine ca mintea sa se cuminteasca. Exista o cumintenie a mintii, cand mintea devine simtitoare. Mintea ajunge sa simta numai. Si inima sa inteleaga.Vorbim despre lucruri greu de atins. Suntem impinsi de o slabiciune, slabiciunea de a pune totul sub semnul intelegerii. Iar vointa omului face ca toate sa fie neaparat intelese dupa cum sunt gandite mai dinainte de minte, intr-un raspuns. Nu avem nu numai rabdarea, dar nici nevointa de a intreba cu adevarat. Nevointa este nevoia. Daca simtim cu adevarat nevoia de a afla un raspuns, sa cautam un raspuns linistit, un raspuns care continua sa ramana raspuns. Ca sa fie si un raspuns al nostru. Sa devenim noi insine raspunzatori. „
Paul Gherasim, fragment dintr-un dialog, 2008
(Mihai Sarbulescu, „Dosar Prolog”)
