” Este vremea cand relatia dintre obiect si
idee a suferit o importanta deplasare spre zona industrialului.
Creatia
timpurie a lui Henry Moore.
Asa cum se defineste ea in lucrari precum bustul din
1929 sau lucrarea ” fata cu mainile inchise ” par la indemana oricui,
usor de inteles. Odata ce patrundem in creatia tarzie a lui Moore in
care abstractul joaca un rol mai important, devine deja un pic mai
neobisnuit. Acelasi lucru se observa si in sculptura Barbarei Hepworth,
unde avem de-a face cu o rafinare a felului, in care golul devine
protagonist in sculptura.
Cu Henry Moore si Barbara Hepworth ne situam intr-un
plan al sculpturii moderne britanice, in care intre lucrare, intre
artefact, intre sculptura si peisaj, exista o legatura stransa, in
sensul in care amandoi artistii prefera adesea, ca lucrarile lor sa fie
situate undeva in peisaj. “
