“Frederic Storck s-a născut în 1872, dar, pentru a înțelege mai bine tot ceea ce a făcut el și ce a reprezentat el, ar trebui spuse câteva cuvinte și despre familia din care provenea, pentru că tatăl lui, Karl Storck, este deschizătorul drumului în sculptură în România. Atunci când vine din Germania în București, într-un secol al XIX-lea care era plin de schimbări și de ordin social și de ordin politic, cu multe transformări în ceea ce privește arta, Karl Storck va fi primul profesor de sculptură la Academia de Arte din București. Având un asemenea tată, având și un frate vitreg provenind din prima căsătorie a lui Karl Storck, Carol Storck, și el tot sculptor, era normal ca și Frederic Storck să parcurgă acest drum și să urmeze calea familiei. Astfel și el face mai întâi Liceul Sfântul Sava aici în București. După care urmează Academia de Arte din București și, la fel ca și fratele și tatăl său, pleacă la studii în München. Acolo studiază la Kunstacademie și ia contact cu clasicismul lui Adolf von Hildebrand, care este profesorul lui, un clasicism care-l va urmări cumva toată viața și se va putea regăsi în marea majoritate a sculpturilor sale. Dar va fi foarte fascinat și de arta lui August Rodin. La aceea perioadă un alt mare sculptor de renume internațional era Rodin, care are o manieră clasică de abordare a sculpturii, dar și modernă în celași timp. Acest lucru se poate vedea foarte bine, mai ales în nudurile pe care Frederic Storck le realizează.
Întors în țară, după studii, Frederic Storck deschide prima turnătorie în bronz alături de V. V. Rășcanu, celebra turnătorie unde marea majoritate a artiștilor sculptori își realizau lucrările. Și el, ca și cei dinaintea lui, ca și tatăl său, devine profesor la Școala de Arte Frumoase din București, unde și soția sa, Cecilia, a fost profesoară. Este membru fondator al Societății Tinerimea artistică, unde nu erau doar pictori, dar erau și sculptori. Este membru fondator al Societății Numismatice din România, pentru că, pe lângă sculpturile, busturile, nudurile realizate, Frederic Storck se ocupă o perioadă și cu partea de medalistică și de monede. Realizează plachete, medalii, monede, lucrări care se pot regăsi în colecția pe care Muzeul Frederic Storck o deține.
Față de fratele și de tatăl lui, care au cochetat mult cu arta monumentală și cu sculptura funerară, Frederic Storck este un pic mai rezervat în ceea ce privește sculptura monumentală, deși avem câteva exemple – Gigantul din Parcul Carol, care este realizat de către acesta. Dar a excelat într-adevăr în portretistică, atât în bronz cât și în marmură, și în nuduri. Nudul feminin care are un pic tendințele Art Nouveau-ului de început de secol, era inspirat după modelele feminine pe care le-a găsit în apropierea casei, modele pe care le împărțea cu soția, cu Cecilia. Modelele proveneau din mahalalele Bucureștiului, iar pe una dintre ele o chema Salomea, așa cum și-a intitulat unele dintre lucrări. În marmură, poate cele mai reprezentative busturi sunt cel făcut soției Cecilia, și cel al tatălui. Dar avem și autoportrete, pentru că el și-a făcut autoportrete atât în bronz, cât și în marmură.
Frederic Storck a fost printre cei mai mari sculptori români, iar primele patru decenii ale secolului XX sunt marcate de acesta. Fiind și profesor, foarte mulți artiști, mai ales sculptori de renume, cum ar fi Oscar Han și Jalea, i-au trecut prin mână. Deci a avut ce transmite mai departe, a avut o viziune pentru perioada respectivă, pentru că reușea să simtă materialul, totuși vorbim de bronz, vorbim de marmură, și a reușit să le facă să pară efectiv umane, să nu simți elementul acela de piatră sau de bronz.Cei doi soți, fiecare a contribuit și și-a adus aportul din propria experiență pentru decorarea casei. Dacă Cecilia a pictat, Frederic Storck s-a ocupat cu decorarea prin basoreliefuri, care sunt atât în interior, dar și la exterior; sculpturi care se pot găsi chiar în holul de la intrare, sculpturi din marmură. În această casă și el, ca și Cecilia, își desfășoră activitatea, având atelierul de sculptură. Și el își primea elevii în atelier. În amintirile ei, povestea cum se întâlneau amândoi pe hol dimineața, fiecare pleca în atelierul lui, el se ducea să facă o sculptură, ea să-și termine o pictură, dar se întâlneau două minute dimineața, înainte de a începe o nouă zi de lucru.
Frederic Storck este un artist internațional premiat, a primit foarte multe premii, chiar în 1897 primește o medalie de argint la Glaspalast din München pentru o lucrare care se numește “Aruncătorul cu piatră”, o lucrare monumentală, de dimensiuni mari. Participă la toate expozițiile din țară, organizate de Tinerime artistică, participă și la Saloanele oficiale pentru că Frederic Storck este printre cei mai reprezentativi sculptori ai momentului. Alături de soția lui, Frederic Storck a pus bazele unei dinastii de artiști, cei doi lăsând în urmă o moștenire importantă pentru această țară.
Artistul moare în 1942, deci înaintea Ceciliei cu câțiva ani buni, și el la fel ca ea își desfășoară activitatea până în ultima parte a vieții. Se preocupă și participă la cât mai multe expoziții, unde este invitat, fiind și membru în jurii de acordarea premiilor în perioada respectivă.”(Drd. Ana Maria Măciucă-Pufu, muzeograf la Pinacoteca Muzeului Municipiului București).
Acest material vă este oferit prin Programul Catena pentru Artă.
